Da, da, știu că la job se muncește, nu vii să te relaxezi și să stai la glume. Știu că economia “duduie” a pagubă, că trebuie să muncești mai mult pentru aceleași rezultate, că termenele sunt strânse, că ești stresat. Dar înseamnă asta că nu trebuie să ne mai simțim bine la job?
Dacă facem un calcul simplu, constatăm că petrecem mai puțin timp cu familia decât la birou, cu colegii. Și, în mod cert, mult mai puțin decât cu prietenii. Nu ți se pare normal, prin urmare, ca jobul să fie un loc în care te și relaxezi, iar colegii să-ți fie amici? Probabil că ai răspuns da, și atunci cum se face că, pentru mulți angajați,…
- …jobul este locul unde se duc doar pentru a avea de unde să plece (nervoși)?
- …ziua de salariu este singurul moment de bucurie din lună?
- …luptele interne și bârfele sunt mai importante decât rezultatele și dorința de a învăța ceva nou?
- …ajutorul nu se mai oferă cu bunăvoință, ci cu suspiciune?
- …șefii care laudă sunt mai rari decât floarea de colț? În schimb, există o invazie de șefi care știu să penalizeze și să certe.
Nu sunt deținătorul adevărului absolut, și nu știu să răspund la toate întrebările de mai sus. Probabil că sunt foarte mulți factori, unii reali, alții închipuiți, pentru care mulți angajați pur și simplu uită să se bucure de ceea ce le oferă, aici și acum, viața și jobul. Știu însă că o zi în care nu ai găsit măcar un moment de bucurie în activitatea profesională este o zi pierdută.
Nu o pierde și pe cea de mâine! Găsește motive să-ți placă ceea ce faci și oamenii cu care lucrezi:
- Dacă activitatea este stresantă, cultivă o atmosferă de optimism. Munca n-o să devină mai ușoară, dar ție așa o să ți se pară.
- Dacă oamenii cu care lucrezi te demotivează (din păcate, nu ne putem alege întotdeauna colegii), ignoră-i și caută să înveți în fiecare zi ceva nou, să descoperi un secret al industriei în care lucrezi. Doar dacă ai rezultate o să fii promovat și o să scapi de colegii nesuferiți
- Înlocuiește bârfele de birou cu discuții personale constructive. Să discuți, pentru a nu știu câta oară, faptul că X exagerează cu scurtimea fustei, n-o să ducă la nimic bun. Dar să admiri pozele din vacanță ale colegilor o să vă apropie și, cine știe, poate următorul concediu vi-l faceți împreună, ca prieteni.
- Zilele de naștere, închiderea anului fiscal, ziua companiei, căderile de curent sau Internet-ul lipsă sunt scuze perfecte pentru socializare. Profită de ele și vei constata că ai multe în comun cu colegii din departamentul “rival”, iar X cu care te-ai certat pe mail este de fapt un tip foarte de treabă.
- Orice ai face, caută un motiv cât de mic să te bucuri de jobul pe care îl ai, de oamenii interesanți cu care-ți petreci majoritatea zilei.
Cum acesta este un blog destinat companiilor, mă voi adresa și către manageri: este tentant de simplu să crezi că oamenii sunt răi și bârfitori, demotivați și că abia așteaptă să plece acasă, de preferat fără să muncească prea mult. Realitatea este că toate astea sunt doar efecte ale faptului că prea puțini din angajați găsesc motive reale să se bucure de jobul pe care îl au.
Iar aici este și responsabilitatea ta. Trebuie să cultivi un mediu în care legăturile de prietenie să se lege ușor, un mediu în care competiția nu înseamnă dușmănie, un mediu în care presiunea termenelor este alternată cu perioade lejere. Și, evident, să te bucuri și tu, alături de subordonații tăi, de jobul interesant pe care îl ai!
Tu te bucuri la job? Faci ceva pentru asta sau ești unul din puținii norocoși care au colegi “cool”? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: Kate Ter Haar.
No related posts.
[...] Mi se pare anormal să nu găsești nici un motiv de bucurie la job, un loc unde petreci, uneori, mai mult timp decât cu familia. Sigur, trebuie să muncești, există presiune, dar nu cumva unii dintre angajați au uitat pur și simplu să se bucure de job-ul pe care îl au? Am scris despre asta pe blog-ul NOVIT: Când am uitat să ne bucurăm la job? [...]
Dacă aveai un plugin de rating, dădeam 5 stele fără discuție.
Dacă te simți bine la locul de muncă se va vedea și în rezultatele tale (măcar în efortul depus). Este și în interesul angajatorului să aibă salariați care vin să își facă munca, nu vin la „scârbici”.