Citesc și aud în ultima vreme parcă din ce în ce mai mulți oameni care se consideră (greșit, cred eu) supracalificați. “Supracalificat” este o noțiune simplă, și totuși foarte multă lume nu o înțelege. Am identificat mai jos cele mai comune cazuri de greșeli, dar și cazuri reale se supracalificare.
Nu esti supracalificat dacă:
- Ai o facultate terminată. Sau două. Și un master, și poate chiar doctorat. De cele mai multe ori, ceea ce ți se cere la job nu are nici o legătură cu studiile tale. Poate că tu crezi că știi perfect “materia”, dar sunt șanse mari să te înșeli. Nu ar trebui să te simți jignit că nu ți se oferă decât poziții de junior sau de execuție, și zero responsabilitate. Pur și simplu angajatorii cunosc foarte bine calitatea (sau lipsa acesteia) studiilor și îți oferă o poziție potrivit priceperii tale reale, în contextul cerințelor specifice ale jobului.
- Ai avut un job cu “manager” în titlu. Unele companii abuzează de titulaturi și am întâlnit chiar cazuri hilare în care angajați fără subordonați, pe poziții de execuție pură, fără nici un fel de putere de decizie, erau “manageri”. Evident, acei angajați s-au considerat supracalificați până când, la următorul job, cineva i-a adus cu picioarele pe pământ. Ține minte că titulatura nu contează, doar job description-ul și ce anume ai făcut efectiv.
- Îți faci bine treaba. Să nu faci greșeli și să fii productiv a devenit o raritate, într-atât încât există angajați care consideră asta o anormalitate – și un semn de supracalificare. Ei bine, realitatea este că e normal să-ți faci bine treaba, e normal să nu faci greșeli, e normal să deții toate cunoștințele de care ai nevoie. Nu înseamnă că ești supracalificat, ci că ești normal.
- Știi să faci și task-urile altor colegi. Dacă nu ești super-specializat (și majoritatea dintre noi nu suntem), este normal să fii capabil să înțelegi și să execuți task-urile colegilor tăi, chiar dacă pozițiile sunt diferite. Asta nu înseamnă că ești supracalificat pentru jobul tău actual, ci doar că poți să ocupi și alte poziții în companie.
- Ai impresia că ai putea să iei decizii mai bune decât șeful tău. Datul cu părerea e sport național, și foarte mulți angajați cred că pot fi mai buni în luarea deciziilor decât șeful. Ba chiar, mulți se simt frustrați că nu sunt ei pe poziția râvnită. Și se consideră, desigur, supracalificați. Nu neg că există manageri incapabili și subordonați supracalificați, dar cazurile sunt mult mai rare decât crezi.
- Ai câțiva ani experiență în domeniu. O altă greșeală frecventă este să consideri că dacă ai ocupat ceva timp o anumită poziție ești supracalificat și ar trebui să promovezi. Eu cred că este mai important ce ai învățat în timpul ăsta, ce probleme necunoscute ai rezolvat, cum te-ai dezvoltat. Vechimea nu înseamnă nici cunoștințe nici experiență deosebită în domeniu, ci doar… vechime.
Pe de altă parte, există și cazuri când într-adevăr poți să fii supracalificat. Ești supracalificat în cazul în care:
- Cunoștințele și experiența ta reală sunt mult mai multe decât cere jobul. Dacă ocupi un job în care trebuie să schimbi componente de mașini, dar pregătirea ta îți permite să le proiectezi, ești supracalificat. Dacă ai elaborat campanii de marketing, ești supracalificat pentru a fi un simplu executant. Dacă atunci când citești fișa postului, constați că ai făcut deja tot ce scrie acolo și mult mai mult, timp de câțiva ani, iar postul respectiv nu mai are secrete pentru tine, ești supracalificat.
- Ai ocupat cu succes jobul șefului direct. Nu sunt de părere că promovarea trebuie să se facă întotdeauna din cadrul echipei (vezi și post-ul meu Promovarea, un rău necesar?), dar dacă ai ocupat deja pentru un interval suficient de lung poziția șefului direct, și ai avut rezultate bune, poți să consideri că ești supracalificat. În cazul acesta este mai bine să încerci să ocupi o altă poziție, mai potrivită experienței tale. Iar angajatorilor nu le recomandăm angajarea supracalificaților.
Închei prin a-mi exprima speranța că atât angajații cât și angajatorii vor învăța să se auto-aprecieze și să evalueze corect – doar în felul acesta vor putea să colaboreze cu succes!
Tu ai fost sau ești supracalificat? De ce crezi asta? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: o5com.
No related posts.
[...] Întâlnesc din ce în ce mai des oameni care se consideră supracalificați, deși nu sunt. Am scris pe blog-ul NOVIT despre greșelile cele mai comune (dar și despre cazurile în care oamenii sunt, într-adevăr, supracalificați): Din nou, despre supracalificați. [...]
Primele 6 puncte descriu cum ar trebui sa fie comportamentul normal al unui angajat.
La un moment dat, imi faceam treaba la job foarte bine (cu rezultate foarte bune, adica), imi ramanea o groaza de timp liber si faceam si gandeam proiecte noi, care au si fost puse in practica. Nu m-am considerat supracalificat, ci doar bun la ceea ce faceam si la altele, in plus.
Foarte faina expunerea ta,
Multumesc
ah, cat de dureros trebuie sa sune asta pt unii:
“Nu esti supracalificat dacă:
- Ai o facultate terminată.
- Ai avut un job cu “manager” în titlu”
dar e atat de adevarat!!!
@Stefan, doar mă știi… “pissing off BestJobs forums since 2009
)”
@Laurențiu, mă bucur că ți-a plăcut post-ul, iar pentru mine este foarte plăcut să văd că există companii în care relațiile angajat-angajator sunt normale!