Am auzit, cred, de sute de ori cuvintele de mai sus. Mot-a-mot sau în diferite variante (incompetent, neserios, instabil), foarte mulți angajați au o părere foarte proastă despre superiorul direct și managementul companiei. Care să fie cauza?
Voi admite că există un procent oarecare de șefi incompetenți, “corporate whores” sau cu probleme de personalitate. Dar nu cred că majoritatea sunt incompetenți sau idioți. Cred că există o explicație mai simplă… lipsa de comunicare.
Frustrarea angajaților provine, de cele mai multe ori, din faptul că managerii par să ia decizii aleatoare, nejustificate, care ignoră recomandările și dorințele echipei. Pe de alta parte, managerii iau acele decizii în baza mult mai multor date și constrângeri decât lasă să “transpire” în jos – iar asta este o greșeală.
Acolo unde angajații văd că recomandarea pentru utilizarea unei anumite tehnologii superioare a fost ignorată, managerii au de multe ori contra-argumentul costurilor mai mari decât permite bugetul, pentru a adopta ceva nou în defavoarea unei tehnologii mature, care “merge” rezonabil.
Dacă angajații cred că un produs a fost lansat pe piață prea devreme, nefiind atât de bun pe cât ar fi trebuit, este foarte posibil ca managerii să aibă informații că se pregătește lansarea unui produs concurent, iar strategia de marketing le impune să iasă pe piață, “azi”, pentru a nu pierde clienți.
Concedierea “aleatoare” a cuiva poate fi iarăși un motiv de bârfă, mai ales dacă omul respectiv era un bun profesionist. Dar nu o dată a fost decizia necesară în cazul cuiva care avea carențe de comportament sau, mai rău, păgubea într-un fel sau altul compania.
Toate aceste situații pot fi ușor evitate, comunicând cu angajații. Dragi manageri, este de la sine înțeles că anumite informații sunt confidențiale și nu pot fi împărtășite cu oricine, dar angajații voștri nu sunt niște copii mici. Probabil că ați recrutat oameni inteligenți, care înțeleg măcar noțiunile de bază despre economie, marketing, vânzări, strategii și cum se conduce o companie modernă. De asemenea, probabil ca știu și care este competiția și cum se plasează compania voastră pe piață.
Probabil că nu veți lua în considerare sfaturile tuturor și nici nu le veți cere aprobarea pentru a lua o anumită decizie – iar asta este normal. Dar încercați ca atunci când hotărâți ceva ce îi va afecta, să le prezentați cinstit situația, cu toate argumentele care au stat la bază. Veți fi plăcut surprinși să constatați că echipa voastră nu numai va înțelege decizia dificilă și neplăcută pe care ați luat-o, dar vă va susține și vă va ajuta cum poate.
Data viitoare când refuzați trecerea la o tehnologie nouă și superioară, comunicați-le angajaților că trecerea va costa peste X euro și nu vă puteți încadra în buget. Dacă ați lansat pe piață un produs care nu este încă perfect, prezentați-le situația din piață și faptul că ori lansați așa produsul, ori veți pierde un număr oarecare de clienți. Dacă ați concediat pe cineva, admiteți că fura și încercați să nu cădeți pradă “politically corect”-ului “ne-am despărțit de comun acord…”.
Tu ce crezi? Cât de deschis trebuie să fii cu angajații? Crezi ca o mai bună comunicare cu echipa va face să dispară o parte din conflictele latente? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: Matt Barber.
No related posts.
[...] Nu, nu al meu . Dar există mulți angajați care cred asta, și de cele mai multe ori problemele apar de la diverse decizii nejustificate de manageri și neînțelese de subordonați. Am scris despre asta pe blog-ul NOVIT – “Șeful meu? Un idiot!” [...]
Oamenii tind să urce pe scara ierarhică până când își ating limita de incompetență spunea una dintre legile lui Murphy. Adică dacă era bun la sortat scobitori, va fi avansat la vânzări de scobitori și de acolo la director de vânzări și tot așa până când nu se mai descurcă.
Oameni care nu au condus niciodată un proiect, au impresia că știu cum se face (frustrări). Oameni care ar trebui să conducă un proiect de multe ori nu știu cum se face și nu vor să asculte un sfat competent (șefi idioți).
E un conflict, oarecumva fără finalitate.
Hahaaaa… ai dat cu piciorul într-un alt cuib de viespi, de care am evitat să mă ating până acum: cum se face promovarea. Și cum se promovează promovarea
. Angajați care sunt învățați că trebuie neapărat să urce pe scara ierarhică la fiecare x ani. Manageri care promovează, fără să se consulte cu nimeni, cel mai bun om din echipă pe o poziție superioară (pentru care omul respectiv e probabil prost pregătit și dotat). Și tot așa.
Cred că o să scriu și despre cum ar trebui să se facă promovarea.
Buna, Ovidiu!
Ar fi interesant sa pui in practica intentia de a scrie si despre “Cum ar trebui sa se faca promovarea”. Astept cu nerabdare parerea ta. Inspiratie! (ca nu e cazul de Bafta).
@SimTim, mi-am formulat câteva idei pe temă, deci sper să am un articol interesant cât de curând (nu promit chiar săptămâna asta…).
Și iată și post-ul despre promovare și cum (nu) ar trebui să se facă: http://novit.ro/2011/04/07/promovarea-un-rau-necesar/
Sper să vă placă!