Am dat peste acest thread extrem de valoros pe forum-ul BestJobs, citind un post de pe blog-ul lui Ștefan Murgeanu. Acum, după ce m-am amuzat un pic, trebuie să fac o mărturisire publică: noi angajăm pe pile!
Sau, dacă sună mai bine, angajăm pe bază de recomandare. Primul lucru pe care îl facem atunci când avem o poziție deschisă – fie pentru noi personal, fie pentru clienții NOVIT, este să ne sunăm prietenii, cunoștințele, colaboratorii prezenți sau foști, și să-i întrebăm dacă nu ne pot recomanda pe cineva.
De ce facem asta? Iată câteva motive:
- Avem încredere în cei pe care-i întrebăm. Sunt oameni care ne cunosc, pe care îi cunoaștem, oameni cu care interacționăm zilnic. De multe ori le cerem părerea și în alte probleme, profesionale sau personale. Avem încredere și prețuim părerea lor.
- Cei care fac recomandări au mai multe informații decât putem obține noi dintr-un CV și un interviu. De cele mai multe ori, recomandările pe care le primim sunt rezultatul a sute de ore pe care cel care recomandă le-a petrecut cu persoana recomandată – de exemplu când au fost colegi. Pentru noi, este ca și cum am primi rapoarte de evaluare (de fapt, de cele mai multe ori primim mult mai multe informații valoroase decât există în evaluările formale).
- “Cine se aseamănă se adună”. Nu, nu glumesc. Șansele ca un programator bun să aibă prieteni programatori buni sunt extrem de mari. Ideea este valabilă, desigur, pentru orice fel de altă meserie. Majoritatea preferă să lucreze cu prieteni, prin urmare ne vor ajuta cu plăcere, iar noi vom găsi mai rapid un angajat potrivit.
- Recomandarea responsabilizează. Nimeni nu va face o recomandare dacă nu e sigur că persoana respectivă merită angajată. Mai mult, odată angajată, cel care a făcut recomandarea se va simți responsabil pentru rezultatele muncii celui recomandat. Acest efect este cu atât mai mare cu cât pozițiile celor doi sunt mai apropiate, ajungând la maxim atunci când fac parte din aceeași echipă.
Iată și două scenarii de recrutare:
1. Abordarea clasică și “cinstită” (după standardul forumului BestJobs). Publici un anunț pe siturile de recrutare. Primești 500 de CV-uri pe fiecare și multe duplicate. Filtrezi jumătate dintre ele, pentru că nu au nici o legătură cu poziția sau sunt pline de greșeli gramaticale. Pe restul le citești cu atenție, elimini pe cei care nu au experiența sau cunoștințele necesare, sau este clar că au mințit în CV. Mai rămâi cu 10-20 de CV-uri, chemi candidații la interviu și încerci să-ți faci o idee despre ei ca personalitate și despre cum se vor integra în echipă. Candidații încercă să pară mai buni decât sunt, iar tu încerci să identifici minciunile gogonate.
Rezumat: efort foarte (prea) mare, suspiciune și loterie.
2. Abordarea “cu pile”. Te gândești la cunoștințele tale care satisfac cât mai multe din cerințele poziției. Le suni, le spui ce cauți, le rogi să se gândească dacă îți pot face o recomandare. Majoritatea dintre ele îți pot spune instant 2-3 nume. Ba mai mult, vorbesc personal cu acei oameni, le povestesc despre job și companie. Atunci când chemi oamenii la interviu, aceștia deja știu o mulțime de amănunte relevante pentru ei, pe care tu nu ai putea să le transmiți eficient în doar câteva minute, iar tu știi deja foarte multe amănunte despre ei, atât profesional cât și uman. Discuția decurge amical și încerci doar să decizi dacă există chimie între voi.
Rezumat: rapid și amical.
Tu care dintre cele două abordări ți se pare mai bună? Ai angajat sau ai fost angajat “pe pile”? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: Library and Archives/Bibliothèque et Archives Canada.
No related posts.
[...] Da, angajăm pe pile (sau mă rog, pe recomandări), și nu ca să facem în ciudă corului bocitoarelor de pe forum-ul BestJobs, ci pentru că avem rezultate bune. Citește pe blog-ul NOVIT de ce și cum angajăm pe pile! [...]
Atat la firma la care lucrez, cat si alte firme pe care le cunosc folosesc si metoda asta a “angajatului pe pile”, desi o sa ii spun mai frumos “angajat pe recomandari”. Ca orice lucru, are atat parti pozitive, cat si parti negative.
As vrea totusi sa adaug ca angajatul pe pile cum este descris in postul acesta nu reprezinta neaparat angajat pe pile ci, mai degraba, chemat la interviu pe pile. Cred ca principala diferenta intre a angaja pe pile (ti-l pui pe Vasile sef la service ca e nepotu’ lu’ Gheorghe) si a chema oamenii la interviu pe baza unor recomandari, este chiar natura recomandarii.
Faptul ca ai chemat o serie de persoane la interviu pentru ca ai auzit de ei de la X si Y nu inseamna neaparat ca ii vei si angaja. Trebuie intr-adevar sa iti dovedeasca si tie ca au acele capacitati, ca se potriveste in acel mediu si ca merita sa fie angajat.
De asemenea, cred ca daca nu reusesti sa gasesti persoana potrivita pentru job din cele recomandata, vei mai cauta ori printre alte recomandari, ori folosind “anuntul clasic”. Decat un om incompetent, mai bine deloc.
Deci corect e “intervievam pe pile”…
@Andrei, corectă observația, am abuzat un pic de titlu din motive artistice
Evident, nivelul la care se utilizeaza aceasta “metoda de angajare prin recomandari” depinde de tipul firmei. Iar cand spun timp ma refer si la “marimea” acesteia. Oricum, exceptii exista din belsug, insa nu si in cadrul firmelor care se respecta. De exemplu, stiu (for a fact) ca Electronic Arts Bucuresti angajeaza la greu pe pile. Am o cunostinta care n-are habar de gaming dar a fost angajata ca game-tester … Strange, nu?
Ti se pare normal sa te intrebe la interviu daca stii pe cineva care lucreaza la firma respectiva? Daca ma recomanda cineva, ii dau eu scrisoarea de recomandare intervievatorului. Intervievatorul ar trebui sa stie inainte de interviu cine m-a recomandat.
@Licurici, întrebarea e destul de ciudată, dar nu e ceva greșit, depinde de motivele intervievatorului. Este posibil ca recrutorul să fi întins o capcană pentru a determina dacă nu cumva candidatul are informații din interior care i-ar fi dat un avantaj incorect față de alți candidați. Cunosc personal un caz în care un candidat a rezolvat perfect un test de angajare (era ceva tehnic, de programare) pentru că avea un prieten care lucra deja în companie și i-a livrat toate răspunsurile… Nu zic că ăsta e scenariul și în cazul tău, dar este posibil. Ori asta, ori recrutorul nu știe ce face
Cred ca ai dreptate, Ovidiu. Poate i s-a parut ciudat faptul ca am stiut ce este auditul, de ce este nevoie de auditor si care este valoarea cea mai importanta a auditorului.