Email sau nu e mail?

Dacă săptămâna trecută am vorbit despre importanța de a avea un DNS redundant, unul dintre cele mai puțin cunoscute protocoale utilizate pe Internet, astăzi este rândul unui sistem mult mai cunoscut să primească puțină atenție: emailul.

Spre deosebire de DNS, nu toate companiile vor suferi la fel de mult dacă sistemul de email nu merge. Dar pentru a înțelege care sunt riscurile în acest caz, să vorbim puțin mai amănunțit despre cum se transmit emailurile pe Internet.

Următoarele lucruri se întâmplă atunci când partenerul tău de afaceri X încearcă să-ți trimită ție, Y, un email:

1. Clientul de mail al lui X se conectează la serverul de mail al companiei unde lucrează X și îi predă “scrisoarea”.
2. Serverul de mail al companiei lui X se uită la adresa ta de email și decide că pentru a-ți livra emailul, va trebui să se folosească de serverul tău de email.
3. Apoi află folosind sistemul DNS care este adresa serverului tău de email și încearcă să se conecteze.
4. Dacă primește o eroare, poate decide să păstreze emailul și să încerce retrimiterea mai târziu, fără a produce nici o eroare; poate să reîncerce mai târziu dar să-i trimită lui X un mesaj de eroare; poate să nu mai încerce deloc și să trimită o eroare către X; sau poate chiar să nu producă nici eroare, dar nici să nu mai încerce să trimită
5. În cazul în care serverul tău de mail a recepționat cu succes mesajul, clientul tău de mail de pe desktop (care se conectează regulat la el) îți va arăta noul email primit.

Deja ai realizat probabil că punctul 4 poate fi o problemă: dacă serverul lui X renunță la trimitere și nu dă nici un mesaj de eroare, sau dacă timpul de reîncercare este peste câteva ore (o configurație comună), va trece ceva timp până când tu sau X veți afla ce s-a întâmplat.

Deși este un sistem care nu garantează viteza de livrare și nici că recepția s-a efectuat cu succes, emailul este totuși folosit extrem de mult pentru comunicarea de date importante și, culmea, majoritatea dintre noi se așteaptă să fie aproape real-time.

Astfel de așteptări te fac să trimiți lista de OP-uri la bancă cu 5 minute înainte de închidere, să trimiți PPT-ul colegului de la conferință cu 10 minute înainte ca acesta să înceapă prezentarea, să ți se expedieze livrabilele unui proiect cu jumătate de oră înainte de a le prezenta clientului, iar magazinul virtual să-ți trimită comenzile pe email.

Într-un asemenea context, nu vei putea accepta ca unele emailuri să-ți dispară, să le primești cu 6 ore întârziere sau să-i lași pe partenerii tăi să se chinuie descifrând mesaje ciudate de eroare produse de serverele de mail.

Din fericire, cei care au conceput protocoalele folosite pentru email au întâmpinat aceleași probleme și există o soluție: utilizarea mai multor servere care vor deservi același domeniu (astfel încât tu vei continua să folosești o singură adresă de email).

Soluția vine tot din zona ascunsă a Internet-ului, DNS-ul, care are o înregistrare specială, numită MX (mail exchange). Aceasta indică, desigur, adresa IP a serverului de email pentru domeniul respectiv, dar poate face mai mult: poate să ofere o listă întreagă de IP-uri, astfel încât se pot defini mai multe servere de email, cu diverse priorități.

În cazul în care înregistrarea MX a unui domeniu oferă mai multe servere de email, serverul care trimite (de exemplu serverul lui X, din exemplu de mai sus) va încerca în ordinea priorităților toată lista, până când va reuși să expedieze mesajul.

Astfel, la pasul 4 din exemplul de mai sus, serverul lui X va încerca primul IP din listă, apoi al doilea, apoi următoarele, până când va găsi un server care răspunde și care acceptă mesaje. Șansa ca emailul să fie astfel livrat este mai mare, pentru că dacă serverele se află în locații diferite, nu vor fi offline simultan.

La rândul lor, serverele de email pentru domeniul tău vor ști care este “șeful” dintre ele (de obicei, cel cu prioritatea cea mai mare) și vor încerca să trimită mai departe emailurile către el. În caz de eroare, vor reîncerca (de obicei foarte repede, la câteva minute) să trimită până când vor reuși.

Iată deci ce poți să faci dacă ai cel puțin un server de email secundar:

• Serverul lui X va reuși întotdeauna să trimită emailul cuiva, deci nu va genera nici un mesaj de eroare.
• Timpul de livrare va fi mult scăzut, pentru că serverele tale secundare vor fi configurate să reîncerce foarte repede trimiterea către serverul principal, astfel încât întârzierea va fi cât se poate de mică.
• Mai mult, este posibil ca printr-o simplă reconfigurare a clientului de email (sau cu o interfață webmail) să poți să accesezi mailul tău direct pe serverul secundar, astfel încât vei putea comunica chiar și în eventualitatea în care serverul de mail principal este defect fizic și va fi oprit câteva ore.

Configurarea unui MX secundar nu este la fel de simplă ca asigurarea unui server DNS de backup, dar nici nu este o operație de lungă durată sau foarte costisitoare. Dacă afacerea ta depinde de primirea mailurilor ai nevoie ca sistemul de email să fie stabil și rapid, așa că nu ezita și configurează-ți un server de mail secundar. Nu uita că echipa NOVIT te poate ajuta cu serviciile de administrare servere și găzduire servere sau aplicații! Contactează-ne!

Compania ta are deja un MX secundar? De câte ori te-a ajutat? Lasă un comentariu mai jos!

Image credit: Esparta.

Related posts:

1. Migrare servicii: email În articolul anterior am vorbit despre migrarea serviciului DNS către...
2. Email Oops, nu am scris conținut pentru pagina asta, deocamdată. Revino...
3. Ce este un DNS și de ce îți trebuie mai multe Dacă ar exista un concurs pentru cel mai obscur protocol...