Multe dintre companii, atunci când recrutează, sunt puse în situația de a refuza candidați, din cauză că sunt “overqualified” (supracalificați). Pentru candidat, aceasta este o situație care-i provoacă mânie, revoltâ, neînțelegând care este raționamentul conform căruia s-a luat o astfel de decizie.
În general, angajatorii sunt speriați să angajeze oameni care par prea bine pregătiți, pe posturi pe care le consideră ca fiind simple, pentru că nu cred că potențialii ocupanți vor rămâne pe această poziție o perioadă de timp suficient de mare. Este natural pentru această categorie de angajați să accepte repede o altă poziție care ar putea fi mai potrivită din punct de vedere al complexității postului sau al aspectului financiar. Este o situație pe care angajatorii o știu și de aceea o iau în calcul atunci când decid să nu angajeze oameni prea bine pregătiți, pentru poziții simple.
Se poate însă întâmpla ca astfel de persoane mult prea bine pregătite pentru pozițiile pentru care aplică, să fie totuși acceptate pentru angajare (dintr-o eroare de recrutare). În acest caz va fi ușor de observat că, în scurt timp, atitudinea lor pentru post nu este cea potrivită. Motivul este că, deși au obținut postul doar pentru că aveau nevoie de un job, acesta este la un nivel inferior capacității și pretențiilor lor. Satisfacția de a obține un job, doar pentru a avea un venit, în acest caz, poate fi de scurtă durată, pentru că este inevitabil să nu iasă la suprafață orgoliul celui care știe mai mult și poate mai mult.
În suficiente cazuri, atunci când un supracalificat, eventual fără un loc de munca (deci cu nevoia de a-și plăti chiria, facturile), dorește să obțină un post mai “jos” decât a avut sau decât și-ar dori (pentru că, de exemplu, ar dura prea mult să obțină un post la nivelul lui), își modifică CV-ul și se “pregătește” pentru interviuri. Astfel de aplicanți trebuie tratați cu multă atenție de către intervievatori!
Și totuși, de ce angajatorii ar refuza, de fapt, un candidat supracalificat, în avantajul unuia mai puțin calificat?
- pentru că va considera că această poziție e doar pasageră, până își va găsi adevăratul drum.
- pentru că pretențiile sale financiare ar fi mult prea ridicate.
- pentru că dacă, totuși, candidatul ar accepta jobul mai puțin plătit, în scurt timp ar fi demotivat și asta i-ar afecta performanța.
- pentru că ar considera că o poziție inferioară pregătirii sale nu-i va oferi provocarea profesională pe care și-ar dori-o și, implicit, nu va rămane mult pe această poziție.
Diferența de percepție dintre angajator și angajat, în privința acestor situații, se poate rezuma în felul urmator: angajatorul consideră candidatul “overqualified”, iar angajatul/candidatul se consideră “experimentat”.
Pe angajatori îi sfătuiesc să fie foarte atenți la secțiunea “experiență” din CV-uri și să evite capcana angajării de candidați supracalificați. Deși pare inițial “o afacere bună”, dezavantajele și problemele potențiale sunt semnificative!
Tu ai angajat sau ai accepta candidați supracalificați? De ce? Scrie un comentariu mai jos!
Image credit: jurvetson.
No related posts.
[...] Pe blog-ul NOVIT, Silvia a postat un articol care răspunde unei întrebări de care s-a lovit majoritatea celor care recrutează: Supracalificați – să-i angajezi sau nu? [...]
sa retinem totusi ca acele cazuri cand companiile refuza angajarea unei persoane pe motiv ca “ne pare rau, dar sunteti supracalificat/a”, sunt de cele mai multe ori doar o scuza convenabila
sa retinem totusi ca acele cazuri cand companiile refuza angajarea unei persoane pe motiv ca “ne pare rau, dar sunteti supracalificat/a”, sunt de cele mai multe ori doar o scuza convenabila
Good point.
Good point.
Nu. Nu as angaja un candidat supercalificat. Dincolo de motivele expuse in articol (la care subscriu), mai este o problema si de loialitate.
Cred ca niciodata un astfel de angajat nu va fi loial companiei.
Desigur ca sunt si situatii de exceptie (cand poate fi un avantaj sa recrutezi astfel de persoane) dar aici depinde de maiestria celui ce se ocupa de recrutare.
Nu. Nu as angaja un candidat supercalificat. Dincolo de motivele expuse in articol (la care subscriu), mai este o problema si de loialitate.
Cred ca niciodata un astfel de angajat nu va fi loial companiei.
Desigur ca sunt si situatii de exceptie (cand poate fi un avantaj sa recrutezi astfel de persoane) dar aici depinde de maiestria celui ce se ocupa de recrutare.
Stefan, este foarte adevarat ca pot fi angajatori care sa foloseasca drept scuza, aceasta supracalificare, in spatele ei ascunzand alte motive (de exemplu pot folosi “esti supracalificat”, in loc de “esti prea in varsta pentru noi). Insa nu cred ca aceasta companie este cea in care un candidat bine pregatit isi poate gasi cu adevarat locul si nu ar trebui sa regrete ca nu s-a concretizat colaborarea.
Stefan, este foarte adevarat ca pot fi angajatori care sa foloseasca drept scuza, aceasta supracalificare, in spatele ei ascunzand alte motive (de exemplu pot folosi “esti supracalificat”, in loc de “esti prea in varsta pentru noi). Insa nu cred ca aceasta companie este cea in care un candidat bine pregatit isi poate gasi cu adevarat locul si nu ar trebui sa regrete ca nu s-a concretizat colaborarea.
Sa nu angajam oameni supracalificati mai ales acum pe timp de criza pentru ca sunt doar… “supracalificati”. Nu mai conteaza faptul ca acum cu greu te mai poti angaja, sa nu ai un serviciu este cel mai rau lucru care ti se poate intampla, neplata facturilor/chiriei, imposibilitatea achizitionarii cosului zilnic necesar familiei, Doamne fereste sa mai ai si un copil. Am fost respins la un interviu pentru un job destul de simplu pe motiv de supracalificare, dar la intrebarea mea adresata angajatorului/intervievatorului “Unde credeti ca voi pleca minim in urmatorul an, in masura in care inca se concediaza masiv, iar pe site-urile de specialitate in cautarea unui loc de munca, cifra aplicantilor la joburi pleaca de la 200 per job pana la 2400/job.” am primit acelasi raspuns. Degeaba pierdem timp prin scoli invatand, sau pe la alte cursuri, training-uri caci am ajuns sa fim neprotriviti din cauza “supracalificarii”.
Sa nu angajam oameni supracalificati mai ales acum pe timp de criza pentru ca sunt doar… “supracalificati”. Nu mai conteaza faptul ca acum cu greu te mai poti angaja, sa nu ai un serviciu este cel mai rau lucru care ti se poate intampla, neplata facturilor/chiriei, imposibilitatea achizitionarii cosului zilnic necesar familiei, Doamne fereste sa mai ai si un copil. Am fost respins la un interviu pentru un job destul de simplu pe motiv de supracalificare, dar la intrebarea mea adresata angajatorului/intervievatorului “Unde credeti ca voi pleca minim in urmatorul an, in masura in care inca se concediaza masiv, iar pe site-urile de specialitate in cautarea unui loc de munca, cifra aplicantilor la joburi pleaca de la 200 per job pana la 2400/job.” am primit acelasi raspuns. Degeaba pierdem timp prin scoli invatand, sau pe la alte cursuri, training-uri caci am ajuns sa fim neprotriviti din cauza “supracalificarii”.
@iulian_g, îți înțeleg situația și îmi pare rău. Dar recrutorul are ca unic interes să angajeze cea mai potrivită persoană pentru poziția respectivă. Potrivită, în funcție de specific, poate însemna cineva mai puțin calificat. Exagerând un pic, nu aș angaja un licențiat în probleme de mediu pe poziție de… măturător
Îmi pare rău să-ți spun, dar nici eu nu te-aș fi angajat dacă ai pus întrebarea chiar în felul în care ai scris mai sus, pentru că mi-ar fi clar că ai pleca cu prima ocazie. Ba chiar ai dat tu însuți un interval de timp.
Nu am acum la îndemână statistici cu perioada medie de angajare pe toate industriile, dar în IT era pe undeva pe la 2 ani – și tot mi se pare puțin. În momentul în care recrutezi, te gândești să începi o relație de 2-3 ani, și speri să dureze peste 5.
Nu există nici un motiv pentru care cineva ar angaja un candidat care își manifestă de la interviu intenția de a părăsi compania într-un an sau imediat ce i se oferă ocazia.
Tu spui că motivul care ți-a fost oferit pentru refuz a fost supracalificarea, eu aș băga mâna în foc că și atitudinea a fost un motiv puternic.
Acestea fiind spuse, îți urez succes în tot ceea ce faci și, dacă vrei să accepți un sfat de la mine, încearcă să arăți la interviu că dorești să începi o relație de lungă durată cu compania – căreia n-ar fi rău să-i cunoști istoricul și valorile.
@iulian_g, îți înțeleg situația și îmi pare rău. Dar recrutorul are ca unic interes să angajeze cea mai potrivită persoană pentru poziția respectivă. Potrivită, în funcție de specific, poate însemna cineva mai puțin calificat. Exagerând un pic, nu aș angaja un licențiat în probleme de mediu pe poziție de… măturător
Îmi pare rău să-ți spun, dar nici eu nu te-aș fi angajat dacă ai pus întrebarea chiar în felul în care ai scris mai sus, pentru că mi-ar fi clar că ai pleca cu prima ocazie. Ba chiar ai dat tu însuți un interval de timp.
Nu am acum la îndemână statistici cu perioada medie de angajare pe toate industriile, dar în IT era pe undeva pe la 2 ani – și tot mi se pare puțin. În momentul în care recrutezi, te gândești să începi o relație de 2-3 ani, și speri să dureze peste 5.
Nu există nici un motiv pentru care cineva ar angaja un candidat care își manifestă de la interviu intenția de a părăsi compania într-un an sau imediat ce i se oferă ocazia.
Tu spui că motivul care ți-a fost oferit pentru refuz a fost supracalificarea, eu aș băga mâna în foc că și atitudinea a fost un motiv puternic.
Acestea fiind spuse, îți urez succes în tot ceea ce faci și, dacă vrei să accepți un sfat de la mine, încearcă să arăți la interviu că dorești să începi o relație de lungă durată cu compania – căreia n-ar fi rău să-i cunoști istoricul și valorile.
Intrebarea am pus-o la final cand deja situatia era clara,chiar si asa, de era unde sa stiu motivul refuzului ??? Interviul a decurs asa : intrebari despre mine etc, cand s-a ajuns la concluzia ca as fi “supracalificat” am fost intrebat de ce am aplicat pentru acel post, am explicat franc si onest ca mi-as dori sa lucrez intr-un domeniu putin nou pentru mine, spun putin pentru ca am mai lucrat dar am acumulat mai putina experienta, ca nu se mai gaseste pe piata muncii un post potrivit pentru mine in concordanta cu ce facusem 4 ani si ceva.
Dupa toate acestea mi s-a spus ca nu putem colabora pentru ca sunt “supracalificat”, si atunci a venit intrebarea mea.
Nu te grabi sa tragi concluzii !! Intrebarea mea releva situatia locurilor de munca cel putin in domeniul meu, locuri blocate, inexistente sau locuri cu peste 300 de aplicanti, nicidecum dorinta mea ascunsa in subconstient de a pleca dupa 3 luni de angajare dintr-o firma.
Intrebarea am pus-o la final cand deja situatia era clara,chiar si asa, de era unde sa stiu motivul refuzului ??? Interviul a decurs asa : intrebari despre mine etc, cand s-a ajuns la concluzia ca as fi “supracalificat” am fost intrebat de ce am aplicat pentru acel post, am explicat franc si onest ca mi-as dori sa lucrez intr-un domeniu putin nou pentru mine, spun putin pentru ca am mai lucrat dar am acumulat mai putina experienta, ca nu se mai gaseste pe piata muncii un post potrivit pentru mine in concordanta cu ce facusem 4 ani si ceva.
Dupa toate acestea mi s-a spus ca nu putem colabora pentru ca sunt “supracalificat”, si atunci a venit intrebarea mea.
Nu te grabi sa tragi concluzii !! Intrebarea mea releva situatia locurilor de munca cel putin in domeniul meu, locuri blocate, inexistente sau locuri cu peste 300 de aplicanti, nicidecum dorinta mea ascunsa in subconstient de a pleca dupa 3 luni de angajare dintr-o firma.
@iulian_g, îmi cer scuze dacă am tras concluziile prea devreme!
În cazul tău probabil că recrutorul căuta un profil mult mai low-level. Poate aveau nevoie de un junior care să execute rapid niște chestii repetitive, poate că știa că nu se va pune problema de vreo promovare sau mărire de salariu prea repede, sau poate din discuția cu tine au realizat că vei cere prea mulți bani. Oricum, cred în continuare că nu a greșit refuzând să angajeze pe cineva supracalificat.
Într-adevăr, schimbarea domeniului poate fi foarte dificilă – pe de o parte pentru că o iei aproape de la zero, pe de alta pentru că există șansa ca cei la care aplici să te considere supracalificat (deși poate nu ești) sau să creadă că e doar o soluție de avarie și vei pleca cu prima ocazie.
Să-ți dau un exemplu împins la extrem: eu, peste 8 ani experiență în IT/Security, peste 6 în management, 4 în antreprenoriat. N-am nici un pic de cunoștințe în… construcții. Dar crezi că mă va angaja cineva zidar? Deși tehnic e incorect, oricine recrutează zidari va considera că sunt supracalificat. Așa că dacă de mâine voi realiza că ce-mi doresc eu mai mult și mai mult este să contruiesc case, cred că voi avea o problemă…
Nu e vina nimănui. Înțeleg că este frustrant, dar dacă vei aplica pentru poziții pentru care ești supracalificat nu faci bine nimănui – nici ție, care vei fi respins, iar dacă vei fi totuși angajat, te vei plictisi repede și vei fi demotivat, nici companiilor respective, cărora pe de o parte le irosești resursele (timpul recrutorilor), iar dacă te angajează, le vei produce pe termen lung mai puțin decât cineva mai puțin calificat, dar dedicat.
@iulian_g, îmi cer scuze dacă am tras concluziile prea devreme!
În cazul tău probabil că recrutorul căuta un profil mult mai low-level. Poate aveau nevoie de un junior care să execute rapid niște chestii repetitive, poate că știa că nu se va pune problema de vreo promovare sau mărire de salariu prea repede, sau poate din discuția cu tine au realizat că vei cere prea mulți bani. Oricum, cred în continuare că nu a greșit refuzând să angajeze pe cineva supracalificat.
Într-adevăr, schimbarea domeniului poate fi foarte dificilă – pe de o parte pentru că o iei aproape de la zero, pe de alta pentru că există șansa ca cei la care aplici să te considere supracalificat (deși poate nu ești) sau să creadă că e doar o soluție de avarie și vei pleca cu prima ocazie.
Să-ți dau un exemplu împins la extrem: eu, peste 8 ani experiență în IT/Security, peste 6 în management, 4 în antreprenoriat. N-am nici un pic de cunoștințe în… construcții. Dar crezi că mă va angaja cineva zidar? Deși tehnic e incorect, oricine recrutează zidari va considera că sunt supracalificat. Așa că dacă de mâine voi realiza că ce-mi doresc eu mai mult și mai mult este să contruiesc case, cred că voi avea o problemă…
Nu e vina nimănui. Înțeleg că este frustrant, dar dacă vei aplica pentru poziții pentru care ești supracalificat nu faci bine nimănui – nici ție, care vei fi respins, iar dacă vei fi totuși angajat, te vei plictisi repede și vei fi demotivat, nici companiilor respective, cărora pe de o parte le irosești resursele (timpul recrutorilor), iar dacă te angajează, le vei produce pe termen lung mai puțin decât cineva mai puțin calificat, dar dedicat.
Mi-ar fi placut ceea ce aveam de facut acolo, plus ca venind destul de pregatit, sau cel putin cu o mentalitate si experienta mai deschisa decati alti potentiali angajati care s-ar fi multumit doar sa faca treaba si sa treaca ziua acest lucru ar fi fost un avantaj pentru firma, dupa ameliorarea crizei sau cresterea vanzarii companiei respective si in urma rezultatelor mele s-ar putea recurge la marirea salariului meu etc, plus ca mi s-a spus salariul si am fost deacord cu el. Alternativa este de a sta acasa si a nu face absolut nimic profesional etc, iar cand chiria, facturile si alte lucruri necesare vor venii sa ridic din umeri si sa zic “decat sa muncesc pe mai putini bani si pe un post subcalificat mie mai bine nu muncesc deloc.” O astfel de atitudine duce la auto-degradare. Deci voi cauta in continuare posturi corespunzatoare mie cat si posturi subcalificate.
Mi-ar fi placut ceea ce aveam de facut acolo, plus ca venind destul de pregatit, sau cel putin cu o mentalitate si experienta mai deschisa decati alti potentiali angajati care s-ar fi multumit doar sa faca treaba si sa treaca ziua acest lucru ar fi fost un avantaj pentru firma, dupa ameliorarea crizei sau cresterea vanzarii companiei respective si in urma rezultatelor mele s-ar putea recurge la marirea salariului meu etc, plus ca mi s-a spus salariul si am fost deacord cu el. Alternativa este de a sta acasa si a nu face absolut nimic profesional etc, iar cand chiria, facturile si alte lucruri necesare vor venii sa ridic din umeri si sa zic “decat sa muncesc pe mai putini bani si pe un post subcalificat mie mai bine nu muncesc deloc.” O astfel de atitudine duce la auto-degradare. Deci voi cauta in continuare posturi corespunzatoare mie cat si posturi subcalificate.
Pe perioade normale, si mai ales pe perioade de boom economic, este o idee proasta sa angajezi supracalificati.
Pe perioada de criza insa, mi se pare o prostie sa ratezi o asemenea oportunitate.
Exista multi oameni precum iulian care stau acasa desi ar prefera sa lucreze pe un salariu mai mic, si ar fi si mult mai eficienti decat altii cu doar cunostintele strict necesare sau poate sub cele necesare care ar veni pe acelasi salariu. Mai sunt si alte beneficii sa ai un supracalificat (sau mai multi): cei care trebuie sa invete meserie au de unde invata si in plus nu ai nevoie de cateva luni sa-i faci training.
Cat despre loialitate, daca peste 1 an nu va mai fi criza, poate ca un supracalificat isi va gasi un job mai bun in alta parte, dar ce va face sa credeti ca un angajat subcalificat care a stat 6 luni din cele 12 doar sa invete nu-si va gasi si el un job mai bun in alta parte? De unde stiti ca un supracalificat nu va aprecia ca a fost angajat dupa ce a fost de multe ori refuzat din cauza ca e prea bun si nu va fi mai loial companiei decat altul care mai are multe de invatat si va sari pe prima oportunitate gasita de a-si imbogati experienta?
Cum v-ar place ca intr-un an munca unui supracalificat sa se observe si compania sa creasca si la anul sa-i puteti oferi chiar in aceeasi companie o pozitie mai buna?
Exista metode de motivare pentru oricine, trebuie doar sa le gasiti.
Pe perioade normale, si mai ales pe perioade de boom economic, este o idee proasta sa angajezi supracalificati.
Pe perioada de criza insa, mi se pare o prostie sa ratezi o asemenea oportunitate.
Exista multi oameni precum iulian care stau acasa desi ar prefera sa lucreze pe un salariu mai mic, si ar fi si mult mai eficienti decat altii cu doar cunostintele strict necesare sau poate sub cele necesare care ar veni pe acelasi salariu. Mai sunt si alte beneficii sa ai un supracalificat (sau mai multi): cei care trebuie sa invete meserie au de unde invata si in plus nu ai nevoie de cateva luni sa-i faci training.
Cat despre loialitate, daca peste 1 an nu va mai fi criza, poate ca un supracalificat isi va gasi un job mai bun in alta parte, dar ce va face sa credeti ca un angajat subcalificat care a stat 6 luni din cele 12 doar sa invete nu-si va gasi si el un job mai bun in alta parte? De unde stiti ca un supracalificat nu va aprecia ca a fost angajat dupa ce a fost de multe ori refuzat din cauza ca e prea bun si nu va fi mai loial companiei decat altul care mai are multe de invatat si va sari pe prima oportunitate gasita de a-si imbogati experienta?
Cum v-ar place ca intr-un an munca unui supracalificat sa se observe si compania sa creasca si la anul sa-i puteti oferi chiar in aceeasi companie o pozitie mai buna?
Exista metode de motivare pentru oricine, trebuie doar sa le gasiti.
Si din pacate angajatorii nu gandesc asa, ci dimpotriva… eu sustin ca un om supracalificat are mentalitatea destul de matura si stie exact ce responsabilitati isi asuma si ce va avea de facut, de ex daca va accepta un post subcalificat lui pe linia sa de profesie in primul rand o va face din cauza conjucturii(criza, lipsa ofertei pentru profesie/experienta/compatenta, etc) si atunci odata acceptat postul va face tot posibilul sa “se ridice” in acea firma. Cea mai mare dreptate o are “oarecare” : Daca tie ca angajator iti e frica ca pleaca supracalificatul atunci ce vei face cand subcalificatul vine, invata, acumuleaza experienta si pleaca la prima oferta pentru 15%(salariu) mai mult decat castiga in firma ta ??
Si din pacate angajatorii nu gandesc asa, ci dimpotriva… eu sustin ca un om supracalificat are mentalitatea destul de matura si stie exact ce responsabilitati isi asuma si ce va avea de facut, de ex daca va accepta un post subcalificat lui pe linia sa de profesie in primul rand o va face din cauza conjucturii(criza, lipsa ofertei pentru profesie/experienta/compatenta, etc) si atunci odata acceptat postul va face tot posibilul sa “se ridice” in acea firma. Cea mai mare dreptate o are “oarecare” : Daca tie ca angajator iti e frica ca pleaca supracalificatul atunci ce vei face cand subcalificatul vine, invata, acumuleaza experienta si pleaca la prima oferta pentru 15%(salariu) mai mult decat castiga in firma ta ??
Sunt de acord ca orice actiune trebuie sa tina cont de contextul in care aceasta se desfasoara. In cazul de fata, angajatorii nu trebuie sa fie obtuzi in respectarea cu strictete a unor principii care iata, in perioada in care ne aflam acum, nu se mai aplica. Bineinteles ca nu trebuie marginalizati cei care au o pregatire superioara unui anumit post, cu atat mai mult cu cat e evident ca ei vor produce mult mai repede in noul job.
Parerea mea este ca in aceasta perioada, departamentele de resurse umane trebuie sa isi joace bine rolul in a sfatui corespunzator managementul companiei, pentru a lua decizii intelepte.
Insa vreau sa punctez faptul ca, in general, strategia de recrutare de supracalificati este o greseala!
Sunt de acord ca orice actiune trebuie sa tina cont de contextul in care aceasta se desfasoara. In cazul de fata, angajatorii nu trebuie sa fie obtuzi in respectarea cu strictete a unor principii care iata, in perioada in care ne aflam acum, nu se mai aplica. Bineinteles ca nu trebuie marginalizati cei care au o pregatire superioara unui anumit post, cu atat mai mult cu cat e evident ca ei vor produce mult mai repede in noul job.
Parerea mea este ca in aceasta perioada, departamentele de resurse umane trebuie sa isi joace bine rolul in a sfatui corespunzator managementul companiei, pentru a lua decizii intelepte.
Insa vreau sa punctez faptul ca, in general, strategia de recrutare de supracalificati este o greseala!
Managing A-players poate fi util în abordarea unor astfel de salariați.
Managing A-players poate fi util în abordarea unor astfel de salariați.
Si eu am fost refuzata la cateva joburi pe motiv ca sut supracalificata si ac se tem ca voi pleca acnd voi gasi ceva mai bun, sau ca stiu prea multe si pot sa imi cer drepturile la un moment dat.
Asa ca, in disperare, avand nevoie urgenta de bani, chiria, etc… am zis ca hai sa scot din CV tot… l-am lasat chel, liceu si facultate, nimic altceva… pt. mine a fost mai mult o gluma, dar spre surprinderea mea m-au angajat din momentul interviului … apoi s-au trezit cu mine ca fac inc urs 2 mastere
Si totusi n-am plecat… lucrez de 2 ani acolo, compania nu-mi ofera posibilitati de avansare, de dezvoltare, nu imi pun in valoare calitatile si cunostintele acumulate, frecusuri, nerespectarea prevederilor legale pt angajati… etc…
Totusi imi fac munca foarte bine, nu i-am parasit imediat, au incredere in mine …
@Cristina, probabil că pe angajatorul tău nu-l interesează dacă ești supracalificată. Pe tine însă îmi este clar că te dezavantajează situația. Chiar tu ai spus că nu poți să progresezi și ești frustrată. Înțeleg că ți-ai rezolvat o problemă urgentă (aveai nevoie de bani urgent), dar în continuare mi se pare o soluție greșită (vezi mai jos pentru soluția corectă). În plus, să rămâi 2 ani pe poziția aia… cam mult.
O întrebare: ce crezi că va gândi următorul tău angajator când va vedea în CV-ul tău 2 ani de lucru pe o poziție clar sub potențialul tău teoretic/afirmat? Nu crezi că i se va părea suspect și va considera că studiile tale nu valorează nimic (și, indiferent de titluri, asta e valoarea ta)? Eu imediat mi-aș pune întrebarea “De ce a lucrat ca X dacă ar fi putut să lucreze ca Y, pentru salariu dublu? Nu cumva minte? Nu cumva diplomele sunt false? Nu cumva nu este capabilă de mai mult?”
În plus, eu m-aș feri să mint în CV – e periculos. Unii angajatori concediază fără comentarii pe cei care nu oferă informații corecte și complete. E adevărat că majoritatea cazurilor presupun angajați care au exagerat studiile sau experiența, nu care le-au ascuns, dar de ce ai risca?
Eu sfătuiesc pe toată lumea să evite să facă “șmecherii” de-astea, nu există nici un scenariu în care să fie “happy end”. În schimb, e mai bine să ai o rezervă de bani suficient de mare încât să poți să aștepți până îți găsești o poziție potrivită experienței și cunoștințelor tale. Este chiar foarte simplu, am scris aici: http://blog.mybox.ro/2008/07/21/libertatea-de-a-ti-baga-picioarele/