Server colocat sau on-site?

Dacă ai citit studiul despre informatizarea IMM-urilor și articolul în care argumentam că situl companiei este prezența ta obligatorie pe Internet, iar compania ta nu are deja un sit, probabil că te-ai decis să-ți cumperi un domeniu propriu, să ai adrese de email personalizate și un sit (poate chiar și un blog!) profesionist. Acest articol te va ajuta să alegi soluția potrivită pentru tine.

Odată ce ai decis care este numele domeniului pe care îl voi cumpăra (și voi reveni cu un alt post despre cum să alegi un nume de domeniu pentru compania ta), următoare problemă pe care trebuie să o ataci este dacă vrei să ai un server colocat sau on-site. În continuare o să explic care sunt cele două alternative și care sunt avantajele, respectiv dezavantajele lor.

Un server on-site este pur și simplu un calculator oarecare conectat la Internet și pornit tot timpul, plasat undeva în sediul companiei.

Avantaje:

• împarte legătura la Internet cu cea din sediu, costurile fiind relativ mici, mai ales pentru abonamentele de tip “home-user” (bandă shared, negarantată).
• poate fi utilizat orice fel de calculator, un sistem desktop fiind mai ieftin decât unul pe șasiu rack-mountable.
• timp de intervenție extrem de scăzut în caz că are loc o defecțiune fizică.
• pe același sistem se pot instala și alte servicii necesare rețelei interne (router, file server, print server, access point wireless).

Dezavantaje:

• legătura la Internet de tip “home” (și uneori, chiar “business”!) nu garantează conectivitate permanentă, existând riscul de a avea “downtime” considerabil – iar când ai o afacere asta te poate costa. A avea mai multe legături la Internet pentru server este o problemă netrivială și nu merită luată în cosiderare decât de companiile mari.
• ISP-ul îți poate schimba IP-ul, de multe ori neanunțat. Urmează distracția cu DNS-ul și evident, downtime sau mai rău (oamenii ajung pe alt site decât al tău, ceea ce s-ar putea să te doară la imagine).
• mulți ISP filtrează diverse porturi (de exemplu 25 – SMTP) sau protocoale, din motive de securitate.
• îți va fi mult mai greu să asiguri securitatea fizică a echipamentului – împotriva furtului sau a incendiilor, inundațiilor, suprasarcinilor de tensiune sau variațiilor de temperatură.
• pentru a nu risca să ți se oprească serverul dacă este o pană de curent, va trebui să cumperi un UPS. Nu te bucura prea tare că soluția e simplă, dacă pana este gravă o să pierzi oricum conectivitatea cu ISP-ul, echipamentele lui de pe stâlpi sau din alte clădiri sunt de cele mai multe ori neprotejate.

Colocarea unui server într-un datacentre sau colocation centre, cea de-a doua variantă luată în considerare, presupune achiziționarea sau închirierea unui server “real” și mutarea lui fizică într-o clădire special dotată pentru aceste activități, cu personal dedicat. Alternativ, se poate închiria un server virtual – VPS. Să vedem însă ceva avantaje și dezavantaje.

Avantaje:

• accesul la Internet este garantat peste 99% din timp – întreruperile programate se anunță din timp iar defecțiunile se repară foarte repede. Orice datacentre serios are legături la cel puțin 3 ISP-uri, fiecare cu infrastructura proprie, riscul să pice toate legăturile simultan fiind foarte mic.
• ai IP-uri dedicate care nu se schimbă niciodată, accesul este total fără a fi fitrat nici un fel de port sau serviciu.
• securitatea fizică este excelentă – supraveghere cu camere, sisteme de alarmă și acces controlat, temperatură controlată, sisteme de stingere a incendiilor care nu defectează echipamentele, rețele electrice protejate împotriva “scamelor” de la Electrica.
• clădirile au UPS-uri gigantice și generatoare care pot funcționa zile întregi, iar lagăturile cu ISP-urile sunt de obicei directe astfel încât nu prea pică “pe drum”.
• de cele mai multe ori ai “remote hands” la dipoziție, încât nu trebuie să te urci la 3 noaptea în mașină să te duci la birou să repornești un calculator care a înghețat.

Dezavantaje:

• costurile sunt mai mari pentru conectivitate (de obicei se plătește banda, iar banda garantată e încă scumpă).
• procedurile de acces fizic sunt ceva mai greoaie, motiv pentru care ar trebui să folosești echipamente foarte bune cu componente redundante (surse, harddisk-uri) – deci și aici costuri un pic mai mari.
• multe din companiile de colocare nu acceptă decât șasiuri rackmount, care costă mai mult și sunt mai greu de depanat “in house”.

În concluzie, serverul on-site are ca avantaj principal costurile (în special hardware), dar ca mare dezavantaj (și problema asta este rezolvată perfect de centrele de colocare) stabilitatea și calitatea serviciilor. Pentru oricine dorește o prezență în Internet profesionistă, cu mult mai puțină bătaie de cap, colocarea într-un centru dedicat este soluția câștigătoare, costurile fiind mai mult decât justificate.

Tu cum ai implementat situl companiei? Lasă un comentariu mai jos! Dacă ai nevoie de mai multe informații despre soluțiile pe care să le alegi sau dorești o ofertă, contactează-ne!

Notă: Acest post este republicat de pe blogul meu personal, iar articolul original este acesta.

Image credit: Jamison Judd.

Related posts:

1. Shared hosting, VPS sau server dedicat? În postul precedent am răspuns la întrebarea Server colocat sau...
2. Server web Oops, nu am scris conținut pentru pagina asta, deocamdată. Revino...